„Dragi to’arasi si pretini”, isi incepea odata Ceausescu discursurile…
Si de ce tocmai Ceausescu? Pentru ca azi voi incepe o serie de articole pe tema „Batranei doamne”, cum ii spun eu – o macheta unica si extraordinara cu adevarat, reprezentativa pentru epoca in cauza. Si pentru ca sunt in tren, in Gara Sarulesti, cu locomotiva trenului stricata, am chef de povesti.
Este o macheta despre a carei existenta am aflat acum cinci – sapte ani (nici nu mai stiu exact) si care m-a „bantuit” de atunci incoace. Am luat la cunostina de existenta ei pe Okazii.ro, unde proprietarul ei de atunci „incerca marea cu degetul”, sau facea un studiu de piata: era oferita pentru un pret astronomic la vremea aceea (cred ca peste 1.000 Euro). Dupa ce am urmarit-o o vreme cu ochi lacomi (si doar atat), a disparut. Ani de zile m-am tot gandit si razgandit, am incercat sa dau de urma ei (sau a celui ce o avea), fara succes, insa. Pana cand, cineva mi-a spus ca altcineva (un fost colectionar de calibru) isi desfiinteaza colectia si o are, printre altele, si pe ea, Batrana Doamna!
Ca urmare, am reusit sa iau legatura cu M, un tip extraordinar, care a avut o colectie frumoasa de camioane si utilaje si care, din pacate, a decis sa se desparta de ea. Si da, o avea si pe ea… Si asa am ajuns tocmai pana la Braila, unde am vazut-o si atins-o. Si asa am luat-o.
Pe cine? Pe ea, Batrana Doamna – macheta unei automacarale AM5, fabricata la uzina de Utilaj Petrolier Targoviste, pe sasiu de SR113 Bucegi (si, mai tarziu SR114 SR-Dac, un fel de Bucegi Diesel). Este automacaraua cea mai des intalnita pe santierele din Romania, de altfel singura automacara produsa in Romania o lunga perioada de timp (pana sa apara automacaralele hidraulice). Este macaraua care, impreuna cu automacaraua K162 de 16 tone, pe sasiu de Kraz, mi-au fermecat copilaria. In spatele blocului aveam un santier de constructii si cu AM5-ul descarcau si mutau baracile de organizare de santier sau descarcau materiale din camioane, in timp ce cu Kraz-ul se ridicau prefabricatele. Toata ziua (cand veneam de la scoala), stateam ore in sir la geam, urmarind macaralele cum lucrau. Eram fascinat de cum cobora/desfacea macaragiul calele, le fixa cu bolturi si le cobora pana jos cu o manivela mare. Toata calarea se facea manual si necesita ceva efort (imaginati-va cum era sa ridici si sa „pui in boloboc” macaraua cu patru suruburi gigantice pe care le manevrai cu o cheie-manivela). Iar sunetul inconfundabilului motor V8 era demential!
Automacaraua AM-5 (de la AutoMacara de 5 tone forta) a fost fabricata la UPET – Uzina de Utilaj Petrolier Targoviste din anii ’60, pana in anii ’80 si este de conceptie integral romaneasca.
Automacara AM5- prima serie, la o expozitie in URSS – a se observa scripetii intermediari pentru ridicarea bratului
UPET a luat fiinta in 1872 sub denumirea de Arsenalul din Targoviste si initial a produs afete pentru tun si tunuri, iar din 1949 introduce in productie macarale, geamblacuri, instalatii pentru prospectarea geologica, instalatii pentru forajul gaurilor pentru exploziv, in cariere si la lucrari de decopertare.
In anii ’70 era un mare exportator atat pe pietele din CAER, cat si in piete din Orientul Mijlociu si chiar si Europa. Din pacate, dupa revolutie a intrat intr-un declin accelerat, a fost privatizata, iar acum functioneaza la capacitate redusa (daca mai exista).
Macaraua AM-5 a fost montata numai pe sasiuri de Bucegi si SR-Dac si, pe parcursul perioadei de fabricatie a suferit cateva modernizari succesive. Macaraua era actionata mecanic printr-o priza de putere de la camion. Calarea se facea manual, iar comenzile erau pneumatice, spre deosebire de alte macarale asemanatoare (de sorginte sovietica), unde comenziile erau mecanice. Macaraua era dotata cu un compresor si o serie de manete actionau niste servomotoare care cuplau/decuplau troliile, franele, etc.
Prima modernizare a avut loc in 1970-1971 si cea mai vizibila modificare a fost schimbarea mcanismlului de ridicare a bratului, renuntandu-se la scripetele egalizator intermediar si amplasarea unor scripeti la capatul bratului, pe care treceau direct cablurile de la troliul pentru ridicarea bratului.
Urmatoarele modificari au vizat, printre altele cabina macaralei (care a devenit mai simpola si mai colturoasa) si a capotei mecanismelor macaralei, care a fost si ea eficientizata (si simplificata).
AM-5 pe SR-Dac, deja „optimizata” – cabina si capota mecanismelor sunt drepte, colturoase
Macheta este realizata la scara 1:10, exclusiv din metal: sasiul si suprastructura sunt facute din tabla galvanizata, bratul din tija de fier galvanizata, de 3mm diametru, iar rotile, osiile si cabina din aluminiu. Din cauza scarii mari, are cca 1 metru lungime si peste 15 kg greutate si este extraordinara.
Din cate am aflat de la fostul proprietar (si din ce m-am mai documentat pe ici, pe colo), macheta a fost construita manual (tabla este ambutisata, cositorita, iar cabina si rotile sunt realizate prin frezare) in atelierul de scularie-prototipuri al uzinei, cu scopul de a fi expusa la diversele targuri si expozitii la care Uzina participa.
Dupa ce nu a mai servit scoipului pentru care a fost folosita (nu se mai fabrica macaraua in cauza), macheta a fost expusa in biroul directorial, alaturi de machete de instalatii de foraj si interventie, toate acestea facand parte din portofoliul de produse al intreprinderii de Utilaj PETrolier Targoviste. De aici a ajuns la directorul general al UPET, atunci cand acesta a iesit la pensie, ca un cadou din partea intreprinderii.
Parintii lui M, de la care am cumparat-o, au fost vecini de bloc cu familia directorului general UPET si asa a ajuns, in 1991, in posesia lui M. M, inginer mecanic si pasionat de utialje a avut ocazia sa expuna macheta de doua ori in public: odata la o expozitie organizata la Primaria din Braila si o a doua ora la o expozite organizata la Facultatea de Inginerie din Braila.
Asa cum am mai spus, macheta este foarte mare (a ocupat aproape tot portbagajul masinii).
In Braila, gata de drum
Si este foarte frumoasa. Macheta (mai ales la partea de macara) reproduce cele mai fine detalii, ca o adevarata piesa de expozitie.
Batrana doamna , asa cum a ajuns ea in noua ei casa
Splendoare in iarba
De exemplu, limitatorul de cursa a carligului (cu un sistem de parghii si tije care actionau un ventil ce, la randul lui, comanda frana troliului de la carlig)
Macheta macara AM5- ventilul de la limitatorul de cursa
sau indicatorul de moment al brtatului.
Macheta macara AM5- indicatorul de moment
La partea din spate, stopurile au protectii metalice, ca la original.
Macheta macara AM5- stopurile
Intrucat accentul a fost pus pe macara, sasiul si cabina au fost un pic neglijate (forma cabinei nu este chiar identica cu originalul, capota motorului nu prea seamana nici ea, iar aripile sunt departe de original). Insa, per total, macheta ramane fabuloasa.
Capota nu este chiar cum era originalul. Lipsesc fantele de aerisire laterale si nici nervurile nu sunt chiar conforme cu realitatea.
Macheta macara AM5- caoota nu seamana intru totul cu realitatea
Nici aripile nu au croiala care trebuie.
Macheta macara AM5- aripa
Din cauza trecerii timpului si a multelor mutari, macheta a suferit destul de mult si are nevoie de lucrari de restaurare integrala foarte anevoioase si de durata (nu mai vorbim ca am de invatat: cum sa vopsesc cu aerograful, de exemplu). Insa acestea vor face subiectul unor capitole ulterioare. Oricum, cel putin sase luni de-acum incolo o sa ma tina ocupat, cu siguranta si o sa va tin si pe voi la curent.
Spor la colectionat si o vacanta placuta, va doresc!
Dan
http://www.vitrinacumachete.ro
https://vitrinacumachete.wordpress.com
https://www.facebook.com/vitrinacumachete.ro
44.444058
26.098074
Vitrina cu machete 